Poveste de Craciun

- Se apropie Craciunul!... Cata bucurie ne asteapta! spune tatal, in timp ce-si imbratiseaza cei trei copilasi.
O lacrima se scurge din ochii lui senini, indreptati spre biserica. Se inchina cu evlavie, iar fata incepe sa-i straluceasca. Mai netezeste o data parul copilasilor, cu mana blanda si muncita. Sta retras, evitand multimea de oameni, care se grabeste sa iasa, la finalul slujbei de Duminica. Nu se indura inca sa plece. Privind cand la copilasi, cand la biserica, de fiecare data cu mai multa recunostinta.
Este un barbat de vreo 30 de ani, inalt si uscativ, cu barba neagra si par lung. Pe figura-i serioasa, doar ochii albastri ii tradeaza convorbirea ascunsa cu Dumnezeu. Poarta o haina veche si rupta, dar curata, niste pantaloni invechiti si o pereche de bocanci tociti de atata purtare. E bucuros ca o sa-l mai tina si iarna aceasta.
Fata cea mare, de vreo opt ani, sta in dreapta lui. Are o fata serioasa, cu ochi mari, caprui si par blond, privind ca un inger spre tatal ei. Mainile ii sunt pline de bucati rupte de paine de la credinciosi. Este imbracata cu o jacheta de toamna si cu pantofi in picioare. Afara sunt cel mult cinci grade. Oare ce o face sa nu tremure, sa nu planga, sa nu se vaite?
Tinandu-se cu drag, de mana stanga a tatalui, copila cea mica, de numai cinci anisori, infuleca cu pofta o bucata mare de paine, concentrata sa nu scape nici o frimiturica... A asteptat cu nerabdare "masa copioasa" de Duminica.
Alaturi de ea sta baiatul, privind-o parinteste. El are aceeasi varsta cu fata cea mare, dar zambetul simplu si privirea hotarata ii dezvaluie maturitatea. Paltonul mult prea mare, pe care il poarta cu demnitate, ii da o infatisare sobra, contrazisa doar de degetele de la picioare, care ies prin incaltarile gaurite. El sta si se uita implinit la surioara lui micuta, capatand pe fata aceeasi stralucire, pe care o are tatal sau. Azi nu ii mai este foame...
Privind acest tablou si descoperind sfintenia, o femeie tanara, inalta, cu chipul angelic, umbrit de batic, avand picioarele subtiri ascunse-n fusta lunga, scotoceste grabita in geanta. Scoate ultimii bani din portofel si se indreapta usor indurerata, spre tatal bland ce-si priveste cu drag copiii.
- Acesti banuti sunt pentru copilasi, spune ea timid, temandu-se ca va fi refuzata.
Barbatul primeste cu smerenie banii, privind tacut si cu aceeasi pace in suflet, neintrerupand nici pentru o clipa conversatia cu Dumnezeu.
Femeia, de teama sa nu destrame in vreun fel aceste clipe sfinte, se intoarce sfioasa si pleaca cu lacrimi in ochi, multumind Domnului ca i-a dat sa cunoasca... Bucuria Craciunului.