Traieste viata sanatos!

Poveste de Craciun

2011-12-11T22:44:00.000-08:00

- Se apropie Craciunul!... Cata bucurie ne asteapta! spune tatal, in timp ce-si imbratiseaza cei trei copilasi.
O lacrima se scurge din ochii lui senini, indreptati spre biserica. Se inchina cu evlavie, iar fata incepe sa-i straluceasca. Mai netezeste o data parul copilasilor, cu mana blanda si muncita. Sta retras, evitand multimea de oameni, care se grabeste sa iasa, la finalul slujbei de Duminica. Nu se indura inca sa plece. Privind cand la copilasi, cand la biserica, de fiecare data cu mai multa recunostinta.
Este un barbat de vreo 30 de ani, inalt si uscativ, cu barba neagra si par lung. Pe figura-i serioasa, doar ochii albastri ii tradeaza convorbirea ascunsa cu Dumnezeu. Poarta o haina veche si rupta, dar curata, niste pantaloni invechiti si o pereche de bocanci tociti de atata purtare. E bucuros ca o sa-l mai tina si iarna aceasta.
Fata cea mare, de vreo opt ani, sta in dreapta lui. Are o fata serioasa, cu ochi mari, caprui si par blond, privind ca un inger spre tatal ei. Mainile ii sunt pline de bucati rupte de paine de la credinciosi. Este imbracata cu o jacheta de toamna si cu pantofi in picioare. Afara sunt cel mult cinci grade. Oare ce o face sa nu tremure, sa nu planga, sa nu se vaite?
Tinandu-se cu drag, de mana stanga a tatalui, copila cea mica, de numai cinci anisori, infuleca cu pofta o bucata mare de paine, concentrata sa nu scape nici o frimiturica... A asteptat cu nerabdare "masa copioasa" de Duminica.
Alaturi de ea sta baiatul, privind-o parinteste. El are aceeasi varsta cu fata cea mare, dar zambetul simplu si privirea hotarata ii dezvaluie maturitatea. Paltonul mult prea mare, pe care il poarta cu demnitate, ii da o infatisare sobra, contrazisa doar de degetele de la picioare, care ies prin incaltarile gaurite. El sta si se uita implinit la surioara lui micuta, capatand pe fata aceeasi stralucire, pe care o are tatal sau. Azi nu ii mai este foame...
Privind acest tablou si descoperind sfintenia, o femeie tanara, inalta, cu chipul angelic, umbrit de batic, avand picioarele subtiri ascunse-n fusta lunga, scotoceste grabita in geanta. Scoate ultimii bani din portofel si se indreapta usor indurerata, spre tatal bland ce-si priveste cu drag copiii.
- Acesti banuti sunt pentru copilasi, spune ea timid, temandu-se ca va fi refuzata.
Barbatul primeste cu smerenie banii, privind tacut si cu aceeasi pace in suflet, neintrerupand nici pentru o clipa conversatia cu Dumnezeu.
Femeia, de teama sa nu destrame in vreun fel aceste clipe sfinte, se intoarce sfioasa si pleaca cu lacrimi in ochi, multumind Domnului ca i-a dat sa cunoasca... Bucuria Craciunului.

Iubirea

2010-04-15T06:52:00.000-07:00

De peste zece ani ma chinui sa inteleg…
Ce este iubirea? Cum se explica ea? De ce un om spune “te iubesc” apoi este in stare sa te urasca?

Am inceput sa adresez frecvent celor din jur intrebarea: “Ce reprezinta pentru tine iubirea?” Iata cateva raspunsuri pe care le-am primit:
“Iubirea este ceva frumos ce simt in suflet.”
“Iubirea este ceva ce vine si pleaca.”
“Iubirea este ce simt atunci cand primesc mangaiere si vorbe bune de la cineva”
“Iubirea e un sentiment ce se transforma in ura, dupa ce esti parasit de persoana iubita.”
“Iubirea inseamna ca, mi-as da viata mea pentru a altcuiva pe care-l iubesc.”
“Cand imi e dor de cineva inseamna ca-l iubesc.”

Nu stiu daca pe voi va satisface vreuna dintre definitiile de mai sus. Pe mine, in nici un caz! Deci am cautat in continuare…
Pot sa definesc multe trairi, dar iubirea, cu mare greutate am schitat-o. Si dupa ce am inteles-o cat decat, apare o noua viziune asupra lucrurilor, care reuseste sa-mi intoarca toata schema pe dos.
In anii copilariei simteam profund iubirea parintilor mei. Imi incalzea sufletul. Atunci am dedus ca iubirea este un sentiment primit de la oameni. Apoi am invatat sa daruiesc. Iar darul invaluit in iubire, pe care il ofeream nu numai ca imi incalzea sufletul, dar il incalzea si pe cel caruia ii era destinat. Prima concluzie: Iubirea este ceea ce daruiesti.
A urmat intrebarea: daca daruiesti iubire mereu, nu cumva se poate sa ramai fara? Atunci m-am hotarat sa fac un experiment, pe mine. Am decis sa ofer iubirea mea, celor din jur. (Experimentul a esuat datorita unei greseli pe care inca nu o intelegeam.) In clipa in care am oferit, am asteptat ca oamenilor carora le-am dat, sa-mi dea la randul lor la fel de multa iubire. Oamenii insa, nu au reactionat asa cum doream. Deci in inima mea, in loc sa domneasca pacea, domnea supararea. Sufletul in loc sa se incalzeasca, se racea. Atunci am avut norocul sa citesc intr-o carte urmatoarea filosofie: “nu este bine sa-ti creezi asteptari de la nimeni, in nici o situatie”. Am reluat experimentul. Am vrut sa testez urmatoarea ipoteza: “Daca ofer iubire fara sa astept nimic de la cei carora le-o adresez, oare se va mai goli rezervorul?” Rezultatul a fost peste ce-mi imaginam! Chiar de la inceputul experimentului meu s-a intamplat sa primesc o mare suma de bani, cu mesajul “Nu trebuie sa mi-i dai inapoi, ti-i dau din suflet, daca vrei neaparat sa nu te simti datoare, ofera-le si tu altora cand va fi nevoie.”. Banii ca si banii, dar cand am auzit mesajul, am ramas muta. In primul rand, este minunat ca exista oameni care sa gandeasca asa. In al doilea rand, mi-am creat frumoasa responsabilitate de a darui la randul meu, fara a cere nimic in schimb. Primind aceasta lectie, am continuat sa ofer iubire, fara sa astept ceva de la cei carora le-o ofeream. Minunat este ca, am inceput sa primesc mult mai mult, exact de unde nu credeam. Sufletul a redevenit cald. Unii spun ca am noroc, eu le spun ca am noroc pentru ca iubesc. Concluzia a doua: Iubirea trebuie daruita fara asteptari.
Am mai crescut, si imi zburdau ochii dupa baieti. Ma indragosteam nebuneste de cate unul, sustinand in gura mare, ca eu il iubesc mult de tot. Apoi, vazand ca nu-mi acorda atentie, ma suparam rau si nu-l mai bagam deloc in seama. Mai tarziu, au inceput baietii sa se indragosteasca de mine, iar eu imi pierdeam interesul dupa primele luni de relatie (sau saptamani). Ei spuneau ca ma iubesc. Dar cand se termina relatia, se suparau rau pe mine, si nu mai vroiau sa ma mai vada niciodata.
M-am intrebat daca, ce era intre noi se putea numi iubire. Am inceput sa analizez si relatiile de cuplu ale altor persoane. In mare parte se intampla identic, ori el ori ea isi pierdeau interesul, dupa scurt timp de la formarea cuplului. Am observat ca, inainte sa se cunoasca bine unul pe altul, atat el cat si ea purtau “ocheleri de eclipsa”, nevazand decat superficial lumina sclipitoare din ochii celuilalt. Dupa un timp, ochelarii dispareau, lasand sa iasa la iveala ceea ce inainte se afla in intuneric. Asta am numit eu “etapa de indragosteala”.
Astfel, am vazut prima data diferenta intre dragoste si iubire. Dragostea porneste instinctiv, intre doua persoane de sexe opuse. Este o atractie fizica, mentala si emotionala, insa ramane la un nivel superficial. Iubirea nu este o atractie de moment, nu este un foc care se stinge. Iubirea este dorinta de a darui persoanei iubite. Pe cand dragostea este un sentiment, conditionat de asteptarile si dorintele noastre, pe care le avem de la partenerul de cuplu. Daca acestea nu ne sunt satisfacute, dragostea dispare. Concluzia a treia: Iubirea nu depinde de nimic, ea este sentimentul de a darui neconditionat, ce isi gaseste locul in profunzimea sufletului. In momentul cand intre doi oameni este iubire, chiar daca dragostea dispare, chiar daca relatia se rupe, iubirea ramane.
Am lucrat timp de un an ca educatoare. Din dorinta de a cunoaste cat mai bine lumea, am inceput sa analizez copiii. Pe ei inca nu s-au intiparit umbrele societatii. Ei sunt plini de iubire. Te iubesc fara sa stea pe ganduri. Ei nu judeca pe nimeni, pentru ca nu au invatat inca sa o faca. Ei nu au aflat ce este frumos si ce este urat, ce este bine si ce este rau, sau care sunt regulile sociale.
Mi-am amintit de copilaria mea. Nestiind prea multe iubeam pe oricine si eram fericita. Apoi am invatat ca unii oameni sunt rai, prosti, needucati si am inceput sa fac selectie. Dar am devenit nefericita. Ultima concluzie: Daca vreti sa iubiti cu adevarat, iubiti ca atunci cand erati copii!

Maica Tereza – Micul Inger pe Pamant

2010-02-18T09:23:00.000-08:00

Scriu cu respect si iubire, despre Micul Inger, care mi-a rascolit sufletul si m-a facut sa reconsider valorile umane, prin intelepciunile sale divine.

Nascuta in Albania, la 27 august 1910, Agnes Gonxa Bojaxhiu (viitoarea Maica Tereza) a fost crescuta in spiritul catolic, primind o educatie aleasa, bazata pe pace si ajutorarea semenilor. Desi starea materiala a familiei era foarte buna, desi poarta multa dragoste in suflet mamei sale, nimic din toate acestea nu s-a asemuit cu iubirea ei pentru Dumnezeu. La numai 18 ani, tanara fata a ales sa pasasca pe calea Domnului, a parasit tara natala, intrand in ordinul Surorilor Misionare de Loreto (Irlanda).

“Haideti sa insistam pe strangerea de fonduri de dragoste, bunatate, intelegere, pace. Banii vor veni de la sine, daca prima oara cautam Imparatia Lui Dumnezeu- restul vor fi date.” Maica Tereza.

Doi ani mai tarziu, pleaca spre Bengal, la Calcutta, unde isi depune juramintele de castitate, saracie si ascultare, luindu-si numele de Maica Tereza a Pruncului Iisus.

“Succesul iubirii e actiunea de a iubi, si nu rezultatul acesteia. Fireste ca e normal ca, atunci cand iubesti pe cineva, sa doresti ce e mai bun pentru acea persoana; insa daca acest lucru se va intampla sau nu, nu determina valoarea sentimentelor tale.” Maica Tereza

Si-a petrecut urmatorii ani in locurile mizere ale Calcuttei, printre localnicii prea saraci, prea bolnavi si prea uitati de semenii lor. A ales sa faca, cu sufletul deschis si cu bucurie, ceea ce oricare alt om ar fi abandonat chiar platit fiind.

“Il recunosc pe Dumnezeu in orice fiinta umana. Cand curat ranile unui lepros, ma simt de parca as curata ranile lui Dumnezeu insusi. Nu este aceasta o experienta frumoasa?” Maica Tereza

“Caut sa dau celor saraci ceea ce bogatii obtin prin bani. Nu, nu voi curata un lepros nici pentru 1000 de dolari; dar o voi face cu bucurie din iubire pentru Dumnezeu” Maica Tereza

“Trebuie sa exista un motiv pentru care oamenii bogati traiesc bine. Trebuie ca au muncit pentru asta. Ma supar doar atunci cand vad risipa, Cand vad oamenii aruncand lucruri pe care noi le-am fi putut folosi” Maica Tereza

Avand o fire puternica, pentru contitutia sa firava, gaseste loc in sufletul sau pentru oricine. Absolut oricine: bolnavi, saraci, prostituate, alcolici, copii aruncati la cosul de gunoi! Militeaza impotriva avorturilor si gaseste taria de a creste, fiecare pui de om pe care parintii l-au abandonat.

“Avortul reprezinta un omucid in sanul mamei. Este o saracie ca un copil trebuie sa moara, pentru ca voi sa va permiteti sa faceti tot ceea ce voiti. Copilul reprezinta darul lui Dumnezeu. Daca nu il doriti, dati-mi-l mie.” Maica Tereza
“Daca nu poti sa hranesti o suta de oameni, atunci poti sa hranesti unul singur.” Maica Tereza

In anul 1950, in urma obtinerii cetateniei indiene, a infintat ordinul “Misionarele Caritatii”, ordin aprobat ulterior de Papa Ioan Paul al II-lea. Celor trei juraminte de calugarie va fi adaugat cel de-al patrulea, acela al caritatii. Acestui ordin ii apartineau in acel moment 12 persoane, acum numara peste trei mii in intreaga lume. Astfel a construit in toata lumea, case pentru muribunzi, orfelinate pentru copii si centre pentru leprosi, cu ferma convingere ca:

“A fi respins, lipsit de iubire, neingrijit, uitat de toti si de fiecare este cea mai mare foame, o saracie mai mare decat aceea de a nu avea nimic de mancare.” Maica Tereza

Trimisa parca de Dumnezeu, pentru a aduce pacea pe Pamant, este mereu alaturi de oameni, chiar de acestia gresesc, se razboiesc sau pacatuiesc. Micul inger se lupta cu raul, folosind cea mai puternica arma: iubirea.

“Va implor alegeti pacea. In scurt timp, putem avea invingatorii si invinsii de care ne este atata teama. Dar asta nu poate, nu va putea niciodata justifica suferinta, durerea si pierderile vietilor, pe care instrumentele de razboi le provoaca.” Maica Tereza

In anul 1979 primeste Premiul Nobel pentru Pace, care vine in completarea celor peste 120 de premii internationale. Cu toate acestea Maicuta afirma simplu, dar cu tarie:

“Eu sunt doar un mic creion, in mainile lui Dumnezeu scriitor, care scrie o scrisoare de dragoste lumii.” Maica Tereza

S-a intors inapoi in cer, unde-i era locul, pe data de 5 septembrie 1997. Ne-a lasat noua, oamenilor, invataturile sale ceresti, modest explicate, dar atat de bine sintetizate.

“ Daca esti bun cu oamenii, te pot acuza de interese si intentii ascunse.Fii bun oricum.Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela. Fii cinstit oricum.Daca gasesti linistea si fericirea oamenii pot fi gelosi. Fii fericit mereu.Binele pe care-l faci azi, oamenii il vor uita oricum.Fa bine mereu.La urma urmei nu e intre tine si ei, e intre tine si Dumnezeu.” Maica Tereza

“Ziua cea mai frumoasa? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sa gresesti.
Gresala cea mai mare? Sa te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare infrangere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sa comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sa fii util celorlalti.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rau defect? Proasta dispozitie.
Cel mai rau sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Intelegerea.
Calea cea mai rapida? Drumul corect.
Senzatia cea mai placuta? Pacea interioara.
Refugiul cel mai fericit? Sa zambesti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume: IUBIREA!”Maica Tereza

De ce i-am dedicat aceasta pagina Maicii Tereza? Deoarece (si iar o citez pe aceasta femeie extraordinara) “avem sentimental ca, ceea ce facem, nu este decat o picatura de apa intr-un ocean. Dar oceanul nu ar fi ceea ce este fara acea picatura”. Cu alte cuvinte, daca Micul Inger a contribuit cu atat de mult la pacea mondiala, daca a fost in stare sa-si dedice intraga viata oamenilor grav bolnavi, daca a putut creste zeci de copii, daca a ales saracia pentru a oferi iubirea nelimitata semenilor… Oare noi putem sa facem macar o foarte mica parte din ce a infaptuit ea? Fiecare om reprezinta cate o picatura. Sper ca oceanul sa capete forma!
Ramai indiferent la ce se intampla in jurul tau sau incepi de azi sa te implici?Tu ce alegi?

“Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de astazi. Hai sa incepem.”Maica Tereza.

Invataturile Yoga

2010-02-13T17:48:00.000-08:00

Vacanta, de sfarsit de clasa a opta, incepuse deja, de doua saptamani. Soarele cald al acelei dimineti de sambata, imi dadea o forta deosebita. Auzeam, pe fereastra camerei mele, cantecul acela al naturii, pe care doar in zilele perfecte il poti intelege. Aceasta zi magica, cu siguranta avea sa ma inspire.
Nu aveam planuri. Asa ca, stand pe canapea, intr-o constientizare aproape deplina a prezentului, incercam sa imi indrept gandul spre viitor, la cum urma sa-mi petrec timpul. Si, pentru ca mintea era prea prinsa, in nebunia perfectiunii, mi-am lasat sufletul sa caute.
Ochii priveau spre biblioteca bunicului. Bunicul meu, a fost un om care iesea in evidenta, prim modestie, talent, spiritualitate si cultura generala foarte vasta. Un om desavarsit, de la care puteai invata continuu, fara sa te plictisesti. Ii placea mult sa citeasca, sa picteze, sa creeze si sa faca drumetii.
Biblioteca sa, cuprinde peste doua mii de carti, din diferite domenii ca: medicina traditionala, acupunctura, kinetoterapie, alimentatie sanatoasa, sport, istorie, limbi straine, geografie, filozofie, fizica si multe altele. Acesta lume a cartilor, prea putin cunoscuta pentru mine la vremea aceea, imi era totodata fascinanta si coplesitoare.
Pe al treilea raft, de sus in jos, se gaseau cartile despre spirit. M-am ridicat de pe canapea, si am inceput sa scotocesc printre ele, ca si cum le-as fi vazut pentru intaia oara. O carte verde, nu prea noua, dar nici prea veche, cu doua sute cincizeci de pagini, citite deja din scoarta in scoarta, se evidentiaza dintre toate, cu titlul mare: Yoga.
De ce aceea si nu alta? Sufletul meu pe aceea o dorea. Daca stiam ceva despre yoga? Nu. Dar, cu siguranta ,aveam sa aflu.
Am revenit pe canapea, in armonia razelor mangaietoare ale soarelui, si am inceput sa citesc. Foarte suav, auzeam la sfarsit de capitol, ciripitul din teiul vecin.

Acum realizez, ca am invatat din acea carte, lucruri deosebite despre yoga. Am citit si alte carti pe aceeasi tema, insa nici una, ca aceea din biblioteca bunicului. Am sa impartasesc cu voi, cateva din invataturile yoga, primite in acea zi de sambata.

Yoga este un mod de viata echilibrat, al carui scop este, sa-l faca pe om sa ajunga la un grad superior de spiritualitate (iluminarea). In acest ultim punct, ne pot calauzi, fiecare pe un alt drum, mai multe tipuri de yoga. Cunoscuta noua este Hata Yoga, care are la baza mentinerea corpului uman sanatos si flexibil, prin exersarea regulara a diferitelor posturi (numite asane). Mai putin populare in vremurile noastre sunt: Raja Yoga (centrata in jurul meditatiei si controlului mintii), Karma Yoga (porneste de la idea ca, omul este liber sa aleaga, in fiecare moment al vietii, purtand responsabilitatea faptelor sale), Bhakti Yoga (axata pe Divinitate si iubire). Acestea nu sunt toate tipurile de yoga, deoarece nu am dorit o clasificare. Am tinut sa exemplific totusi, cateva, pentru a largi orizonturile cititorului, in ceea ce priveste semnificatia disciplinei yoga.Prima invatatura a cartii este: purifica-ti organismul, pentru a avea o minte limpede. Ce inseamna acest lucru, acum? (Ca pe vremea comunismului, era o adevarata valoare sa-ti pice in mana o astfel de carte!). Spalarea zilnica a corpului, cu apa rece, pentru revigorare si pentru intensificarea circulatiei sanguine periferice. Curatarea narilor cu apa (sau apa cu sare) pentru a desfiinta blocajele, care pot interveni la nivelul respiratiei. Igiena orala include si razuirea limbii cu o lingurita (indienii folosesc una din argint- fiind antibacterian), pentru a putea simti pe deplin gustul alimentelor. Purificarea sistemului digestiv prin clisme (la noi este inca ceva tabu, dar in India este o practiva des intalnita, foarte sanatoasa).

O alta invatatura a acestei carti este: un mod de alimentatie cumpatat si natural. O persoana adulta, poate manca de doua, sau de trei ori pe zi. Un lucru important este, sa finalizeze masa, inainte de a ajunge la senzatia de satietate. Singurul scop al alimentatiei este de a ne reda energia consumata.
Aranjarea bucatelor intr-un mod cat mai prezentabil inseamna manifestarea respectului omului fata de mancare, fata de sine si fata de cei din jur. De asemenea, atentia omului trebuie sa se concentreze doar asupra hranirii (nu asupra televizorului!).
Prepararea termica a hranei produce pierderea numeroaselor substante nutritive(caloriile raman), deci organismul nostru nu va mai avea, vitalitatea pe care o detinea odinioara. Sarea adaugata destul de frecvent in mancare poate sa dispara cu desavarsire. Nu-i veti simti lipsa, si veti descoperi gustul adevarat al legumelor.

Un lucru simplu pe care-l putem invata, observand copiii sau animalele: sa dam ascultare cerintelor organismului in privinta hranei, a somnului si odihnei active.
Uneori, cand intervine o boala, simti nevoia sa nu mananci. Nu manca! Sau simti nevoia sa dormi zece ore in loc de opt. Dormi! Alteori apare nevoia de a te alimenta suplimentar. E foarte bine! Organismul nostru stie sa se vindece singur. Aici as mai adauga ceva. Daca exista un dezechilibru puternic in corp, atunci s-ar putea ca cerintele organismului sa devina haotice(ex. Bulimia – mananci si nu te mai poti opri). In acest caz, un consult la medic este solutia.
Odata ajunsi la maturitate, adultii tind sa piarda aceste instincte, pe care le-au avut din nastere, din cauza educatiei si a mediului in care traiesc. De aceea, vad ca fiind util, sa analizam modalitatile de autoreglare ale copiilor mici si ale animalelor.

Cea de-a patra invatatura este: Sa ne aerisim corpul si sa lasam soarele diminetii, sa ne lumineze pielea.
Dupa dusul de dimineata, o baie de soare binefacatoare, va mentine sistemul osos in cea mai buna stare. Ioghinii practica aceste bai si pe timpul iernii.
Senzatia de curatenie corporala, se mentine mult mai bine daca hainele purtate sunt din materiale naturale, precum bumbacul si inul, deoarece lasa pielea sa respire.
Aerisirea dormitorului inainte de somn, sau dormitul in aer liber, inseamna o odihna mai profunda.

Conform filozofiei yoghine, omul trebuie sa se apropie cat mai mult, de modul de viata natural, pe care il avea in trecut. De aceea se cauta intarirea organismului in scopul prevenirii bolilor, si nu medicamentele. In caz de imbolnavire, se apeleaza la leacuri babesti (Intreab-o pe bunica!), ceaiuri, anumite alimente, tincturi etc.
Produsele chimice se pot inlocui cu cele naturale, fabricate in casa. De exemplu: in loc de sirop de tuse, se poate folosi sirop din muguri de brad. In loc de pasta de dinti, se foloseste o combinatie de bicarbonat si sare.
In salbaticie omul trebuia sa vaneze, sa participle la batalii etc. In acest fel, parcurgea zilnic zeci de km si depunea mult efort. Desi ne-am adaptat destul de mult unui stil sedentar de viata, totusi pentru buna functionare a corpului uman, inca este nevoie de activitate sportiva.

Acestea sunt o parte din invataturile yoga, pe care le-am primit, citind cartea din biblioteca bunicului.
Voi puteti sa le folositi, in parte sau pe toate, ori sa le adaugati ca documentatie despre viata de yoghin.
Yoga este mult mai mult decat am scris aici. Presupune exercitiu, lucru cu sine, si un maestru indrumator.

Va urma…

Casete audio (Gratis)

2010-02-11T07:10:00.000-08:00

Optzeci la suta din casetele audio enumerate mai jos, reprezinta muzica buna a copilariei mele. Din acest motiv, imi este greu sa le arunc cu nepasare la cos. Vreau sa le daruiesc unui om care are casetofon (pentru casete audio), pentru a se bucura de ele.
Pentru a intra in legatura cu mine, astept comentariu pe blog, sau pe mess.

A
Andreea Bocelli- Romanza
Andreea Bocelli- Greatest hits
Andreea Bocelli- Sogno
Aerosmith – Pump
Al Bano & Romina Power – Emozionale
Andre – La intalnire
Ambra- t’appartengo

B
Bee Gees – The very best of
Billy Squier – Enough is enough

D
Demis Roussos- The story of
Demis Roussos- The golden voice of
Demis Roussos- Adagio
DJ Bobo- There is a party

J
Julio Iglesias – The best of
Julio Iglesias – The 24 Greatest songs vol. 2
Julio Iglesias - Calor
Jessica Jay & friends
Joe Cocker – Greatest Hits
Janet Jackson – Design of a decade ‘86-‘96

G
Greek Dance Party
Party in Greece vol. 3
Genius – t n t
Guns’n’roses – Live in USA

E
Elvis – The best of
Exotic - Sexy
Emozioni – Da ‘italia

F
Frank Sinatra

M
Michael Jackson – Dangerous vol. 1
Mariah Carey – Daydream
Mister President – We see the same sun
Marcel Budala

P
Populara – Marie draga marie
Petrica Matu Stoian si Niculina stoican – Mandrulita de la Gorj
Petrica Matu Stoian –Mandra mea floare de munte

R
Richard Claiderman – The Golden Conection

S
Scooter- The stadium techno experience
Stefan Hrusca - Colinde

T
Ta mara – and the seen
Tudor Gheorghe- Mie-mi pasa
Tudor Gheorghe- Primavara Simfonic2001
Tudor Gheorghe – Petrecerea cu taraf
Tudor Gheorghe- Toamna Simfonic
The Tenors- Jose Carreras, Placido Domingo, Luciano Pavarotti
Trei sud est – visul meu
Theodor Munteanu
Toni Iordache - Tambal

W
Whitney Huston – The Bodyguard

Z
Zebra – No tellin’ lies

ALTELE
Mtv Music Television – Loft, Real Mc Coy, Dr. Alban
Hits ‘95
Top super slow vol. 3
The best dance hits – ’96 vol. 2
Power Disco Play 1
Maximum Power 4
Top Charts 20 – vol 22
New Jungle Dance vol 1
Disco power play 6
35 DJ hits
Selectii prima auditie- Mehedinti 2000
Corul de copii si tineret (dirijor Jean Lupu)- Asa zice Domnul
Piere de rezistenta – iulie ‘95
The best DJ collection 10
Hot & fresh – Snap &Schwester Scatman John

CV-ul si personalitatea

2010-02-05T15:50:00.000-08:00

As putea sa ofer un model de Curriculum Vitae, dar oricum se gasesc numeroase pe diferite site-uri. Ce doresc insa, este, constientizarea importantei unei amprente personale asupra CV-ului. Cu alte cuvinte, personalitatea ta, sa fie reflectata in pagina/ paginile acestuia.

Angajatorii cauta persone creative, comunicative, cu personalitate. Majoritatea tinerilor, chiar si cunoscand acest lucru, nu-i acorda suficienta importanta. Astfel se multumesc cu CV-uri de nivel mediu, care nu-i diferentiaza de ceilalti aplicanti ai aceluiasi post. Rezultatul fiind lipsa solicitarilor pentru interviu.

Am sa expun cateva idei esentiale, prin care fiecare sa-si poata comunica, cu mai multa usurinta, personalitatea in Curriculum Vitae.

- Actualizeaza-ti CV-ul de cel putin doua ori pe an. Tinerii au personalitatea in continua schimbare. Expresiile si cuvintele, dorintele si asteptarile, experientele, care, in urma cu sase luni iti defineau atat de bine eu-l, acum parca sunt caracteristice altcuiva. Pe de alta parte, nici oamenilor maturi, nu le strica sa-l reactualizeze periodic. Increderea de sine creste mult atunci cand revezi tot ce ai facut de-a lungul vietii.
- Evita elementele stridente, care iti pot eclipsa valoarea. Culorile vii, precum si asocierea diferitelor nuante, pot distrage atentia cititorului. Este de preferat sa se utilizeze culori neutre precum crem, gri, bleu si nonculori, alb si negru.
- Foloseste scrierea cu litere mici, atat in descrieri cat si in titluri. Angajatorul primeste sute si chiar mii de CV-uri. Deci va acorda maxim zece secunde randurilor scrise de tine. Daca scrii textul cu litere mari, acesta va deveni mult mai greu de citit. Chiar daca esti o fire puternica, cauta sa pastrezi simplitatea.
- Alaturarea unei fotografii, are ca unic scop, citirea Curriculum Vitae. De foarte multe ori angajatorul renunta, sa mai dea atentie textului, daca poza (sau persoana din poza) nu prezinta interes. Daca ai o poza de calitate, care te reprezinta si te pune in valoare, atunci merita sa o atasezi. Daca nu, mai bine renunta pentru moment la acest mijloc de comunicare.
- Apeleaza la sfaturile unui prieten in care ai incredere. Cel mai probabil, nici un angajator nu-ti va spune parerile negative despre CV-ul tau, si nici nu te va ajuta sa-l imbunatatesti. Un om obiectiv, care te cunoste asa cum esti, te poate ajuta sa te descoperi, sa-ti evidentiezi calitatile si sa-ti maschezi defectele.
- Documenteaza-te. Daca esti pe acest blog, inseamna ca deja iti dai silinta in acest sens. Dar nu strica niciodata sa studiezi si din alte surse, eventual carti scrise de oameni specializati. In secolul nostru, comunicarea face diferenta intre oameni.
- Cuvintele si expresiile vorbesc despre tine. Desi am vazut si CV-uri in care exprimarea “traznita” este animatoare, totusi trebuie sa te gandesti bine care este obiectivul tau professional. Daca vrei sa fii claun care face copiii sa rada, s-ar putea sa mearga, dar daca postul dorit este de manager, atunci limbajul folosit trebuie sa fie specific acestui domeniu. Evita jargonul si cuvintele pe care inca nu le stapanesti.
- Accentueaza punctele tale forte, prin modelul de Curriculum Vitae adoptat: cronologic, functional, de actiune. CV-ul cronologic prezinta experientele de lucru, ordonate de la ultima(care va ocupa loc fruntas pe lista) pana la prima. CV-ul functional va cuprinde experiente similare, grupate in functie de calificari. In cazul CV-ului de actiune, prioritate pe lista vor avea, realizarile si aptitudinile dobandite prin intreaga experienta in campul muncii. Abia apoi vor fi enumerate posturile ocupate. In acest caz accentual va fi pus pe aptitudini dobandite si realizari. *
- Dimensiune/format. Chiar daca ai foarte multe experiente profesionale, diplome etc. incearca sa le incadrezi in maxim doua pagini (obligatoriu format A4). Alege informatiile relevante, mai ales pentru domeniul in care doresti sa activezi pe viitor.
- Descrierea experientelor profesionale pana in prezent. Un mod efficient, de detaliere a fiecarei experiente este, sa mentionezi responsabilitatile postului (ex: atingerea target-ului de vanzari) si, separat, realizarile (ex: am condus o echipa de X oameni) pe care le-ai avut in cadrul acestuia. Textul devine mai usor de citit, daca fiecare idee este pozitionata la inceputul randului.
- Pozitionarea echilibrata a textului in pagina, comunica, constient sau inconstient, caracterul persoanei care poseda Curriculum Vitae. Deci cum vrei sa pari? Ordonat sau dezordonat, echilibrat sau nu, minutios sau superficial? Personal, incerc sa acord spatiu fiecarui job, in egala masura (pe cat posibil). Folosesc ingrosarea si marirea literelor din titluri, pentru a delimita diferitele sectiuni. Incerc sa umplu intreg spatiul foii, fara sa las (de exemplu) doar o singura fraza pe o foaie A4.
- Activitati extraprofesionale. Aceasta rubrica vorbeste despre personalitatea ta, dezvaluindu-ti pasiunile si preocuparile din timpul liber. Nu este o rubrica obligatorie, dar daca locul iti permite, o poti adauga cu incredere.
- Obiectivul CV-ului. Obiectivul este pentru om, la fel cum este morcovul legat de undita pentru magar, este ceea ce te face sa mergi inainte, chiar si atunci cand iti este greu. Daca nu ai un obiectiv (scop, tel), ai tote sansele sa esuezi. De aceea angajatorilor le plac oamenii care stiu ce vor. Deci stabilirea obiectivului (ex: reprezentant vanzari cu posibilitatea de a deveni coordinator de echipa; sau, marketing manager intr-o companie multinationala) este o etapa obligatoie. In functie de obiectiv, alegi si celelalte experiente.
- Scrie CV-ul in functie de cerintele si responsabilitatile jobului la care urmeaza sa aplici. In acest mod vei da impresia ca esti perfect pentru acel post.
- Fii sincer, nu scrie job-uri unde nu ai lucrat, si nu inventa povesti. Daca minti, poate vei fi chemat la un interviu, dar in urma acestuia, jobul va fi repartizat cui merita. Interviul este menit sa dezvaluie mai mult, atat din personalitatea si din experientele tale, cat si dar sa scoata la iveala adevarul. Fii corect, si vei fi admirat pentru experienta pe care o detii cu adevarat.

In speranta ca aceste sfaturi va vor aduce job-ul mult dorit, va urez mult succes in cariera!

*John W. Baird, James B. Stull, Comunicarea in afaceri;

Te-ai gandit vreodata sa iubesti un munte?De ce sa iubesti M-tii Ciucas?

2009-11-24T05:52:00.000-08:00

Sunt momente cand dorim sa evadam. In colivia vietii cotidiene stresul este doar unul dintre motivele care ne face sa simtim apasarea gratiilor reci. Celalalt principal motiv este vietuirea printre lucruri fara viata.
Ne-am nascut in colivie. Suntem obisnuiti in ea. Dar, din cand in cand, inima salbatica vrea sa simta aerul libertatii, vrea sa bata alaturi de natura vie, acolo unde-i era odata locul.
Fiecare isi gaseste fericirea sau alinarea in locuri in care nici prea multa tehnologie nu a ajuns, nici prea multi oameni nu si-au lasat amprenta.

Locul in care, eu gasesc natura ca se desfasoara in toata salbaticia ei, este muntele. Aceste piramide impadurite cu varfuri stancoase devin, adevarate temple sfinte. Daca ceva leaga Cerul de Pamant, aceia sunt muntii. Deci, cand ajungi in varf, esti mai aproape de Dumnezeu.

Muntii sunt vii! Fiecare masiv are sufletul lui. O data ce te primeste sa-i pasesti pe carari, te simti fie energizat, fie linistit, fie puternic, fie copil, datorita energiilor locale pe care le emana.

In acest fel, in zi de noiembrie tarzie, am pornit cu parintii mei, cu gandul bun si cu sufletul curat, catre masivul in care mereu simt puritatea copilariei, iubitul meu Ciucas.
Este absolut superb sa mergi cu parintii in acest loc deoarece spritul acestui munte intensifica relatiile familiale.

Noiembrie este o luna interesanta din punct de vedere al vremii. In general intunecoasa, dar pe munte devine stabila avand fie zile calde, fie zile reci. Deci am plecat din ceata matinala a Bucurestiului cu bucurie si iubire ca si cum ne-am fi dus intr-un locas sfant. In apropierea Ciucasilor, vremea s-a inseninat complet, lasand caldura soarelui sa ne acopere trupul umbrit.

Nu am mers mult, dar am ramas fascinati de darurile care se deschideau in fata noastra in timp ce urcam pe cararea serpuitoare spre Gropsoarele – Zaganu.

O data ce muntele isi imbraca cojocul gros de toamna, verzi raman doar brazii. Ei sunt neclintiti in fata vremii, strajeri de pret ai muntelui. Doar omul are soarta lor in maini. Dar acum sunt linistiti, eu ii iubesc.

Sunt si ei ca oamenii...

...unii sunt singuratici...

...altii stau cu fratii...

...unii asculta vantul...

...altii isi povestesc faptele de vitejie...

Impunatori si bine ancorati, isi tin neclintite radacinile, pentru ca iubitorul de natura sa aibe trepte pe care sa pasasca.

Si sunt si puii, care raspanditi pe iarba, ies ca niste copii cu fata la soare.
Si imi incolteste o lacrima de bucurie cand ii vad din nou.

Masivul Ciucas are creste inierbate, cu foarte putina stanca. Umila culoare a ierbii imbogateste pajistile, transformandu-le in paturi de fan din care culcat poti sa privesti cerul brazdat de avioane.

Cat este de frumos! Pierdute prin iarba, se gasesc flori de primavera, dornice oricand sa se arate soarelui dupa ce zapada s-a topit.

Dar, mari si uscate se etaleaza, florile de ciuline, sustinand anotimpul de drept al anului. Stralucesc in soare, orgolioase, lasand ochii putinilor trecatori, sa le admire.

Acesta este doar tabloul zugravit al unei zile de toamna tarzie, in Ciucas. Mai sunt si alte zile… mai sunt si alti munti, fiecare cu spiritul lui!

(Cu mult drag am facut aceste poze, pentru voi.)

Din pasiune pentru natura

2009-06-07T15:07:00.000-07:00

Nu m-a impresionat mereu maretia si modestia naturii. Povestea isi are inceputul acum aproximativ sapte ani, cand am ales sa cunosc acest paradis al pamantului.
Aveam 16 ani, un suflet rebel, dornic de aventura si o minte avida de cunoastere, mereu in explorare dupa ceva nou. Am primit, pe atunci, cea mai “tare” invitatie, din partea unui bun prieten. Nu stiam ca, aceasta invitatie urma sa-mi schimbe orientarile de pana atunci si chiar viata, transformandu-se in marea mea pasiune.

Eram invitata sa merg in Muntii Bucegi, munti pe care inca nu-i cunosteam suficient decat din doua trasee simple parcurse alaturi de parintii mei, la o varsta prea frageda ca sa inteleg… Am acceptat invitatia mai mult din dorinta de a parasi Bucurestiul. Nu stiam nimic din ce urma. Am pregatit cu multa grija echipamentul de munte, am lustruit bocancii, am pregatit cate ceva de mancare si am inghesuit totul in rucsacul care devenise neincapator pentru toate sarsanalele mele.

Am pornit spre gara in jurul orei 4:30 dimineata, prea ingrijorata sa nu pierd trenul. Dupa ce am mers cu trenul in jur de patru ore, bucurandu-ma de starea minunata ce mi-o oferea dimineata si de soarele sfios de iunie, am ajuns in gara Azuga, unde incepeam, alaturi de prietenul meu, aventura.

Am inceput sa urcam prin padure, intr-un pas bine calculat, de amicul meu. Aveam o stare excelenta de buna dispozitie. Vorbea lucruri interesante si faceam glume. Radeam in continuu fara sa bag prea mult de seama nimic din ceea ce ma inconjura.Timpul trecea pe langa noi si, nu realizam nici cat am urcat, nici cat mai aveam pana la destinatie. La inceput mi s-a parut simplu, apoi o usoara durere s-a instalat in musculatura picioarelor mele. Insa, pentru prietenul meu, aveam un respect deorebit. Nu vroiam sa-l dezamagesc cu intrebari “de incepatori in ale urcatului” precum: “cat mai avem de mers?” sau “mai este mult de urcat?”. Cam dupa o ora si jumatate, zambetul incepuse sa se stearga usor de pe fata mea, iar picioarele mi se ingreunau simtitor. El mergea inainte, in acelasi ritm constant ca la inceput. Ambitia ma facea sa merg mai departe si sa tin pasul cu el. Doar cand se intorcea spre mine, fata imi devenea din nou primitoare.

Curand inaintea noastra se dezvaluia, cu acoperis rosu si primitoare, Cabana Diham. Abia atunci, radicand capul din pamant, am realizat ca ne aflam intr-o poiana mare si inierbata, care in bataia soarelui parea un mic colt din rai. Am intrebat nerabdatoare daca aceea este cabana unde urma sa ajungem. Prietenul mi-a zambit si m-a intrebat daca am oboist. Din orgoliu am spus ca nu, si ca imi place foarte mult traseul.

Mergeam in spatele sau, si observam cu dezamagire cum ne indepartam de acea poiana, si de casuta primitoare, indreptandu-ne din nou spre padure. Am mers timp de jumatate de ora, in care aveam mintea plina de ganduri, nu prea linistitoare. Nu stiam cat o sa rezist, nici cat mai avem de mers. Ma intrebam, analizandu-l pe prietenul meu: “Oare ce il face pe acest om sa fie fericit?”, “De ce el nu este deloc obosit?”.
Am iesit curand din nou din padure si am dat de o alta poiana, mai mica (Pichetul Rosu). Ma uitam, plina de speranta dupa o cabana. Insa, tot ce inconjura luminisul cu iarba mare si deasa, nu erau decat, alti copaci. Muntii se inaltau falnici in fata mea, etalandu-si crestele ascutite din padure, dandu-mi sentimentul de gardieni necrutatori ai unui regat inaccesibil.

Am baut apa si am mancat putin. Mi-am tras sufletul, apoi am observat, pierdute printre firele voinice ale ierbii, flori atat de viu colorate, pe care in acel moment, nu-mi inchipuiam ca le poate aseza altcineva acolo, decat un Dumnezeu. Erau mici si fine, dar suficient de puternice incat sa poata rezista capriciilor vremii. Am inceput usor usor sa realizez scopul pentru care ne aflam pe acest drum si faptul ca trebuie sa am ochii deschisi, pentru a vedea aceste minunatii.

Am continuat traseul intrand din nou printre copaci. A urmat alta poiana strajuita de imensele varfuri ascutite ale muntilor, si apoi alta padure. De aceasta data, desi picioarele mergeau parca fara mine si respiratia era ingreunata de urcusul abrupt, am incercat din rasputeri sa ridic, din cand in cand, ochii din pamant. Copacii nu erau toti la fel. Unii erau acoperiti de muschi verde si moale. Crengile lor se impleteau deasupra noastra si ne protejau de razele deja arzatoare ale soarelui. Radacinile, un pic iesite din pamant erau manere sigure de care ma tineam, ca niste maini intinse la nevoie, de care te tragi in sus.
Mergeam printre bolovanii reci care apareau din ce in ce mai des in drumul nostru. Mi se parea interesanta pozitionarea lor “strategica” in traseu. Ma puteam spijini de ei, uneori ma ajutau ca niste trepte. “Interesant cum natura se gandeste la toate!”

Parca pantele devenisera un pic mai blande, uneori, spre fericirea mea, chiar coborau.
Mergeam prin padure, iar aceasta isi deschidea ferestrele lasandu-ne sa ne bucuram de privelistea adanca a vailor si prapastiilor, care se desfasurau uneori umile, alteori amenintatoare sub noi.
Vederea Cabanei Diham, pe langa care trecusem cu vreo doua ore in urma, m-a facut sa-mi dau seama cat de mult urcasem. Era mica, cat o gargarita rosie, inconjurata de dealuri impadurite.
O liniste sfanta era asternuta peste munte, peste padure, peste noi. Taceam noi, taceau pasarile, taceau frunzele. Auzeam liniste. Parca si timpul era oprit.

Eram prea obosita dar incercam sa ma gandesc doar la ce minunatii am vazut, si la nimic altceva. Apoi, un tunet, al unui nor razbunat, a rupt tacerea naturii. Nu m-au speriat niciodata tunetele. Le-am considerat un cantec grav al naturii.
Drumul nostru se inalta pe o panta destul de abrupta. Respiram din nou greu, rucsacul era ca o stanca in spatele meu, iar picioarele urmau prea supuse forta gravitatiei. Pentru prima data simteam ca vreau sa renunt. Ochii erau umezi, iar lacrimile curgeau tacute pe obraz. Imi era rusine fata de prietenul meu, care urca atat de calm. Dar trebuia sa recunosc, ca muntele este mai puternic decat mine.

Am ajuns in varful neprietenoasei pante, mangaiata de brusturi si intepata de urzici. Am spus, apoi, printre dinti, mai mult soptit: “Eu vreau sa urc. Dar nu mai pot!”. Prietenul meu m-a incurajat atunci: “Bravo! Nu credeam ca ai sa rezisti pana aici! Dar ai rezistat. Mai avem foarte putin si ajungem.Vezi culmea aia? Dincolo de ea este cabana. Hai sa ne odihnim putin si o sa te simti mai bine.” Desi nu credeam ca o sa-mi revin, totusi ma imbarbata faptul ca acest om a avut dorinta sa ma ia cu el, desi stia ca risca sa nu ajungem la destinatie.
Nu am stat mult, dar am simtit cum frigul ma cuprinde in bratele reci. Alte tunete impresionante au urmat, de aceasta data si cu doi picuri de ploaie. Eu ma uitam uimita cum fugeau norii pe cer, atat de aproape de noi. El a scos, grijuliu, pelerina de ploaie si mi-a dat-o sa ma acopar. Apoi am pornit din nou la drum.

Am ajuns pe ultima culme ce mai era de urcat catre Cabana Malaiesti. In jos se vedea cabana, care mi se parea atat de aproape. Oboseala a disparut. Am coborat fara sa mai gandesc la ceva. Am ajuns apoi in poiana Malaiesti, care este inconjurata de munti (avand forma de potcoava). Sentimentul cere imi crestea in inima in acel moment, provocat de muntii care ma luau in brate, era ca: Muntele m-a primit! Acel munte pe care eu il credeam un regat inaccesibil, m-a primit! M-a pus la aceste grele incercari, pentru ca apoi sa ma imbratiseze cu caldura unui parinte mandru de copilul sau.

Prietenii care ma cunosc, stiu ca merg acum, la munte, de cate ori am ocazia. De fiecare data, retraiesc aceeasi senzatie miraculoasa, pe care am avut-o pentru prima oara in acest traseu catre Malaiesti.
Pentru cei ce inca nu au trait aceste experiente, va spun doar ca ele reprezinta hrana pentru sufletul omului.

Interdependenta corp-minte-suflet

2009-05-29T04:01:00.000-07:00

Din ce este format omul?
Am sa incerc sa prezint o alcatuire simplista a omului, scopul fiind sa ajut pe cel care citeste aceste randuri sa-si gasesca fericirea prin sanatate si echilibru.
Omul este format din: trup, minte si suflet. Trupul este forma fizica pe care o avem, mintea este reprezentata de ganduri, valori, reguli etc. Iar sufletul este locul in care sentimentele, trairile, emotiile se desfasoara libere.

Ce este hrana pentru corp?
Pentru a functiona sanatos si plin de vitalitate, trupul nostrum are nevoie de hrana. Aceasta hrana trebuie aleasa cu grija, in functie de cerintele corpului nostru. Este adevarat ca toti avem doua maini si doua picioare insa totusi suntem diferiti. In frageda copilarie hrana era aleasa pentru noi de catre parinti. Astfel am fost obisnuiti sa mancam ce ni se ofera, fara sa tinem cont de cerintele organismului. Dar acum avem aceasta libertate de a alege, si nu ar strica daca ne-am intreba din cand in cand organismul ce prefera. Nu e vorba de pofta. E vorba de necesitate. Mancam pentru ca avem nevoie sa functionam bine, nu pentru ca pizza de la restaurantul x este atat de gustoasa.
Daca alegem mancarea care ni se potriveste, in cantitatea necesara, la momentul potrivit, o sa descoperim ca pe langa un aspect placut si o fata stralucitoare, o sa fim plini de energie si vitalitate.

Ce este hrana pentru minte?
Cine s-ar fi gandit ca si mintea noastra trebuie hranita? Putem fi oare sanatosi doar alimentandu-ne corpul corect? Am incercat sa ma alimentez sanatos inca de cand eram copil. Citeam mult despre tot ce tine de o dieta sanatoasa, mi-am format propriul mod de alimentatie, crezand ca asa voi gasi echilibrul si fericirea. Insa viata urma sa-mi arate ca nu doar asta conteaza.
Intr-o zi, mama mi-a spus o vorba, care pentru mine a fost o usa deschisa catre raspunsul pe care il cautam. Suna asa: “in fiecare zi inveti cate ceva nou”.
De atunci am analizat in fiecare seara, inainte de culare, ce am invatat eu nou in ziua respectiva. Revizualizam toate invataturile care s-au acumulat in bagajelul meu de cunostinte.
La fel ca in cazul alimentatiei fizice, hrana mentala poate sa fie: una aleasa cu grija, potrivita noua, sau una care sa ne faca rau. Partea frumoasa este ca suntem liberi sa alegem si in acest caz. Putem invata sa ne razbunam sau sa iertam, sa ne certam sau sa fim intelegatori, sa fim orgoliosi sau sa invatam, sa mintim sau sa ne asumam responsabilitatea adevarului etc.
Si ce castigam daca ne indreptam gandurile in directia pozitiva? Castigam o minte libera si linistita, pregatita pentru acumularea de lucruri interesante. Si nu stiu cum se face ca, intotdeauna un gand bun atrage la randul sau alte ganduri bune, si personae care gandesc asemanator.

Ce este hrana pentru suflet?
Ca si in cazul corpului si mintii, sufletul nostru trebuie hranit cu sentimente, emotii si trairi positive. Toti avem nevoie de iubire, de bucurie, de energie benefica. Aceste lucruri le luam de la tot ce este in jurul nostru: de la oameni dragi, de la locurile frumoase in care ne aflam, de la faptele minunate pe care le realizam etc.
O gresala des intalnita in randul nostru este, ca avem impresia ca toate aceste bogatii ale sufletului trebuie acumulate cu zgarcenie intr-un rezervor, care nu cumva sa ramana gol. De la aceasta idee pornind , ajungem fara sa ne dam seama, sa nu mai oferim nimanui ceea ce noi avem din plin. Este ca si cum noi am fi bogati, iar cei de langa noi ar muri de foame. Adevarul este ca acel rezervor nu exista. Sentimentele si trairile positive trec prin noi hranindu-ne si apoi trebuie lasate se circule mai departe, trebuie facute cadou, asa cum le-am primit dealtfel. Daca nu asiguram circuitul acestei energii benefice, se provoaca un blocaj in sufletul nostrum si incepem sa nu mai primim hrana, de aici ajungandu-se inevitabil la boala.

Ce este boala?
Mai sus am vorbit despre alcatuirea fiintei umane vazuta si din alte perspective decat cea biologica. Am stabilita cateva idei despre hrana, fie ea fizica, mentala sau spirituala cu scopul de a gasi drumul spre echilibru si fericire. Totusi de ce apare boala? Ce este ea de fapt?
Boala este privita ca fiind ceva rau si de nedorit. Ea reprezinta de fapt un avertisment pe care ni-l da viata pentru ca am luat-o pe o cale gresita. Este ca si cum te-ai frige de la o cratita incinsa pe foc. Mesajul este simplu: nu pune mana! Ar putea fi la fel de simplu si in cazul unei boli, daca ne-am da seama la timp care este cauza care a provocat-o. De multe ori nu ne dam seama, ba mai mult inrautatim situatia.
Boala se poate manifesta atat la nivelul trupului, cat si la nivelul mintii si sufletului prin dezechilibru, durere si tristete.

Ce este boala sufletului si a mintii?
Deja cunoastem mare parte dintre cauzale care produc bolile fizice, asa ca nu o sa insist pe acest subliect.
La nivelul sufletului si al mintii, cauzele imbolnavirii sunt favorizate de hrana negativa pe care o administram, inconstieti fiind. Gandurile si sentimentele rele, pe care le proiectam asupra celor din jur sau, mai rau, asupra noastra, fac ca viata sa ne trimita avertismentul (despre care am vorbit anterior) ca am ales o cale gresita. Daca nu indreptam situatia boala se poate agrava, poate aduce cu sine alte boli, sau poate chiar duce la pierderea vietii.
Am sa insir in cele ce urmeaza o parte din gandurile si sentimentele care nu aduc decat contrariul a ceea ce va doriti: ura, mania, egoismul, posesivitatea, zgarcenia si atasamentul, invidia, negativismul, orgoliul etc.
Primul pas in tratarea bolilor este constientizarea cauzei aparitiei lor. Nu suntem sfinti, asa ca acest pas este uneori dificil. Insa, o data ce ai gasit cauza, inseamna ca ai gasit si leacul.
Daca am proiectat un gand sau un sentiment negativ la adresa cuiva, sau la propria adresa, nu putem sa-l neutralizam decat cu unul pozitiv. De exemplu, daca am urat pe cineva, am putea incerca sa-l intelegem si sa-l acceptam si in final sa iertam. Daca suntem invidiosi pe cineva, incearcam sa ne amintim ca toti functionam dupa legile naturii, deci ceea ce el are si noi nu, l-a castigat (fieca vrem sa credem, fie ca nu) prin felul in care a trait. Daca suntem orgoliosi, incearcam sa ascultam, sa nu judecam imediat, ca nu suntem Dumnezeu.

De ce dezechilibrul unei componente are repercursiuni asupra celorlalte?
Cele trei componente ale fintei umane (corpul, mintea si sufletul) sunt interdependrnte. Daca una dintre ele este dezechilibrata, celelalte pot avea de suferit. Putem observa cu usurinta starea de neplacere provocata la nivelul sufletului si mintii de catre o boala fizica. Mai greu este sa ne dam seama ca bolile fizice pot fi provocate de dezechilibrul celorlalte doua nivele. Adevarul este ca sentimentele si gandurile bune se vad pe fata omului in aceeasi masura ca si cele negative. Deci daca esti bolnav fizic, nu cauta cauza doar la acest nivel. Cauta un pic mai sus (la nivel mental sau spiritual), cu rabdare si intelegere, iar rezultatele nu vor inceta sa apara.

Concluzia:
Merita sa traim o viata sanatoasa, in armonie cu noi insine si alaturi de cei dragi. Pentru asta trebuie doar sa alegem hrana potrivita pentru intreaga noastra fiinta. Nu va spun ca este usor, dar sunt sigura ca devine mai usor sa previ decat sa tratezi.
Incearca sa iubesti mai mult, sa respecti, sa aduci lucruri minunate in viata ta si sa imparti cu ceilalti oricat de putin ai avea. Invata sa te bucuri de lucrurile frumoase care se intampla celor din jur si sa multumesti vietii pentru ceea ce primesti. Bogatia pe care o vei obtine este imensa.